Ce sunt soldurile TARGET?

24 iulie 2025

Se poate ca uneori să fi citit în presă că unele țări din zona euro dețin solduri TARGET negative mari (pasive), în timp ce altele dețin solduri TARGET pozitive mari (creanțe). Există diverse teorii despre implicațiile acestor situații. Însă ce reprezintă, de fapt, aceste solduri?

Ce este TARGET?

Sistemul TARGET (Trans-European Automated Real-time Gross settlement Express Transfer) combină mai multe servicii de infrastructură a pieței financiare: T2 (pentru decontarea plăților), T2S (pentru decontarea titlurilor de valoare) și TIPS (pentru decontarea plăților instant). Băncile centrale și băncile comerciale utilizează TARGET pentru a deconta tranzacțiile în euro și pentru a transfera ușor și sigur fonduri între ele, atât pe teritoriul unei țări, cât și la nivel transfrontalier. Acest lucru este esențial pentru funcționarea economiei.

Atât băncile centrale, cât și băncile comerciale dețin conturi în TARGET.

Citește mai mult despre T2 și serviciile TARGET.

Ce sunt soldurile TARGET?

Pe o piață integrată, banii circulă permanent, inclusiv la nivel transfrontalier. Fiecare monedă euro își începe călătoria într-o anumită țară din zona euro sau la BCE, însă nu rămâne neapărat în acel loc.

Fluxul net de monedă între două țări (cu alte cuvinte, totalul fondurilor primite minus totalul fondurilor trimise) este înregistrat în bilanțurile băncilor centrale naționale ale țărilor respective, indiferent dacă transferul a fost inițiat de o bancă comercială sau de banca centrală. Acumularea în timp a acestor fluxuri reprezintă soldurile TARGET. De asemenea, BCE trimite și primește bani la nivel transfrontalier în cursul punerii în aplicare a politicii sale monetare, astfel încât deține un sold TARGET propriu.

Pentru a evita ca fiecare bancă centrală din zona euro să dețină un sold separat la fiecare dintre celelalte bănci centrale din zona euro și la BCE, la finalul fiecărei zile toate soldurile bilaterale la nivelul tuturor serviciilor TARGET sunt simplificate sub forma unui singur sold la BCE.

În esență, dacă, în cadrul unor tranzacții transfrontaliere, băncile dintr-o anumită țară au trimis mai mulți bani prin TARGET decât au primit, banca centrală din țara respectivă va deține un sold negativ. Dacă băncile au primit mai mulți bani decât au trimis, atunci banca centrală din țara respectivă va deține un sold pozitiv. Dacă plățile efectuate și plățile primite au o valoare identică, atunci soldul TARGET pentru banca centrală respectivă va fi egal cu zero.

De ce trimit băncile fonduri către băncile din alte țări?

Băncile centrale și băncile comerciale efectuează plăți transfrontaliere între ele prin intermediul TARGET:

• pentru a achita produsele, serviciile sau activele financiare care provin dintr-o altă țară, fie pentru ele însele, fie în numele clienților lor;

• pentru a transfera fonduri la nivel transfrontalier în numele clienților lor (de exemplu, remiteri de bani);

• când își acordă împrumuturi între ele;

• în cursul punerii în aplicare a politicii monetare (de exemplu, operațiuni de piață monetară, cum ar fi achizițiile de active care ar putea implica decontări transfrontaliere);

• pentru vânzarea și cumpărarea de titluri financiare în context transfrontalier.

De ce un sold TARGET pozitiv este considerat o creanță, iar un sold negativ, un pasiv?

Acest lucru are la bază considerente contabile și bilanțiere, astfel încât, pentru a înțelege acest principiu, trebuie să reținem două aspecte.

1. Zona euro are o monedă unică, însă, fiind alcătuită din mai multe țări, nu există o singură bancă centrală cu un singur bilanț contabil pentru euro. În schimb, banca centrală din fiecare țară are propriul bilanț contabil.
2. În cazul în care o bancă centrală emite bani pentru prima dată, aceste fonduri sunt înregistrate în bilanțul băncii. Banii sunt înregistrați pe partea de pasiv a bilanțului contabil (ca depozit), în timp ce activele (sau creanțele) corespunzătoare banilor creați sunt înregistrate pe partea de activ a bilanțului (de exemplu, ca împrumut).

În cazul în care banii circulă între țările din zona euro prin intermediul TARGET, banca centrală a țării care primește banii îi înregistrează în bilanțul său ca pasiv suplimentar. Însă numai pasivul circulă, activul rămânând în bilanțul contabil inițial.

De exemplu, dacă euro emiși în Italia ajung în Germania, atunci, din perspectivă contabilă, banca centrală germană are un pasiv suplimentar (banii), în timp ce activul rămâne la banca centrală italiană. Aceasta înseamnă că bilanțurile contabile nu mai sunt echilibrate: banca centrală germană trebuie să adauge un cont de închidere, pentru a reflecta faptul că există acum mai mulți euro în bilanțul său decât a emis inițial, în timp ce banca centrală italiană trebuie să adauge un cont de închidere pentru a reflecta faptul că are mai puțini euro în bilanțul său decât a emis inițial. Acest cont de închidere – numit sold TARGET – reprezintă o creanță (sau un activ) pentru Deutsche Bundesbank și un pasiv pentru Banca d’Italia.

Însă în cadrul unei uniuni monetare precum cea europeană, nu se face, desigur, distincția între un euro emis într-o țară și un euro emis într-o altă țară. Trebuia să existe o origine, dar aceasta nu înseamnă că acel euro va rămâne neapărat în același loc. Un aspect esențial al oricărei uniuni monetare este ca moneda să poată circula liber și rapid între țări.

De ce au crescut soldurile TARGET în timpul crizei financiare?

De regulă, băncile comerciale își acordă reciproc împrumuturi prin intermediul pieței monetare. Când criza financiară a lovit în 2008, încrederea s-a evaporat, iar băncile au devenit mai puțin dispuse să se împrumute reciproc. Aceasta a determinat majorarea ratelor dobânzilor pe piața monetară. Băncile comerciale din țările percepute ca fiind mai vulnerabile au fost afectate în mod deosebit. Atunci când ratele dobânzilor pe piața monetară diferă de ratele dobânzilor reprezentative ale BCE, politica monetară devine mai puțin eficace. Prin urmare, BCE și băncile centrale naționale din zona euro au intervenit pentru a asigura transmisia fără sincope a politicii monetare în zona euro.

Băncile comerciale au putut împrumuta orice sumă de care au avut nevoie de la banca centrală în schimbul unor garanții eligibile. O mare parte din acești bani a fost utilizată pentru a înlocui finanțarea transfrontalieră de pe piață, care devenise insuficientă. De exemplu, o parte din banii băncii centrale împrumutați de băncile comerciale din țările percepute ca fiind mai vulnerabile a fost utilizată pentru rambursarea fondurilor împrumutate de băncile comerciale din țările percepute ca fiind mai puțin vulnerabile. Astfel, între 2008 și 2012, soldurile TARGET au crescut ca urmare a cantități mari de bani care a fost creată și care a traversat frontierele pe bază netă.

În general, soldurile TARGET au crescut din nou din 2015 până la sfârșitul verii anului 2022, deși din motive diferite. Creșterea s-a datorat deciziilor de politică monetară adoptate de BCE, împreună cu toate băncile centrale naționale din zona euro.

Ce anume au întreprins BCE și băncile centrale naționale din zona euro, începând cu anul 2015, pentru a contribui la majorarea soldurilor TARGET?

În 2015, Consiliul guvernatorilor a introdus un program nou – programul de achiziționare de active – ca parte a unui pachet de măsuri menite să sprijine revenirea inflației la niveluri compatibile cu ținta sa a inflației, într-un moment în care inflația se situase constant sub nivelul țintei. Ulterior, în luna martie 2020, în urma izbucnirii pandemiei de COVID-19, BCE a introdus programul de achiziționare în regim de urgență în caz de pandemie (pandemic emergency purchase programme – PEPP) pentru a contracara riscurile dezinflaționiste și riscurile la adresa mecanismului de transmisie a politicii monetare. Ca parte a acestor programe, băncile centrale din fiecare țară a zonei euro au cumpărat diverse active peste hotare în schimbul banilor. Aceasta înseamnă că volumul total al banilor a înregistrat o nouă creștere, generată însă, de această dată, de Eurosistem (BCE și băncile centrale din zona euro).

Deseori, activele care sunt cumpărate de o bancă centrală sunt deținute de investitorii dintr-o altă țară – inclusiv din țările din afara zonei euro – care, de regulă, au conturi bancare într-un centru financiar din zona euro, precum Frankfurt, Luxemburg sau Amsterdam.

Să ne imaginăm, de exemplu, că, în cadrul programului de achiziționare de active, banca centrală din Spania a cumpărat o obligațiune deținută de un investitor al cărui cont bancar se afla la Frankfurt. Pentru a transfera fondurile către contul bancar din Germania al vânzătorului, Banco de España ar trebui să efectueze un transfer transfrontalier prin intermediul TARGET. Contul bancar al vânzătorului ar fi creditat, iar banca centrală germană ar înregistra o majorare a creanței sale TARGET, în timp ce pasivele TARGET ale Banco de España ar crește.

Întrucât au fost cumpărate multe active de la investitori cu conturi bancare în Germania, banii au intrat în Germania. Apoi, banii au rămas în țări precum Germania, deoarece randamentul altor investiții sigure (precum obligațiuni guvernamentale naționale) a fost relativ redus. În urma acestei acumulări de fonduri, creanțele TARGET ale Deutsche Bundesbank s-au majorat. În același timp, pasivele țărilor care au trimis banii au crescut.

În plus, tot ca reacție la criza generată de pandemie, Eurosistemul a extins finanțarea acordată instituțiilor de credit prin intermediul OTRTL III (a treia serie de operațiuni țintite de refinanțare pe termen mai lung), ceea ce a sporit lichiditatea disponibilă în ansamblu, creând astfel oportunitatea majorării în continuare a soldurilor TARGET.

Așadar, creșterea soldurilor TARGET nu reprezintă un motiv de îngrijorare?

Soldurile TARGET pot fi un indicator important al evoluțiilor din economie (acestea arată direcția în care banii circulă în zona euro). Cu toate acestea, factorii lor determinanți se pot modifica în timp, iar circulația banilor la nivel transfrontalier reprezintă, în fond, o caracteristică esențială a uniunii monetare.

Uneori, soldurile TARGET pot semnala și o disfuncție (de exemplu dacă o cantitate mare de bani iese dintr-o anumită țară din cauza preocupărilor referitoare la situația financiară a acesteia). În acest caz, soldurile TARGET nu reprezintă singurul indiciu cu privire la existența unei probleme.

Majorarea soldurilor TARGET la nivelul țărilor până în luna august 2022 a fost în principal rezultatul măsurilor de politică monetară elaborate de BCE pentru a sprijini revenirea inflației la niveluri compatibile cu ținta inflației a Consiliului guvernatorilor și pentru a asigura transmisia fără sincope a politicii monetare. Aceasta nu a fost rezultatul unei crize financiare.

De ce soldurile TARGET au început să scadă de la sfârșitul verii anului 2022?

Soldul TARGET total – suma tuturor creanțelor TARGET sau, în mod echivalent, suma tuturor pasivelor TARGET– a atins un nivel maxim de aproximativ 1 900 de miliarde EUR spre sfârșitul lunii august 2022. Operațiunile asociate OTRTL III au început să ajungă la scadență începând cu luna septembrie 2022, iar în luna octombrie 2022 BCE a anunțat o recalibrare a OTRTL III pentru a asigura consecvența cu normalizarea mai amplă a politicii monetare. Această recalibrare a condus la rambursări semnificative efectuate de bănci, ceea ce a contribuit la reducerea nivelului excedentului de lichiditate din sistemul bancar, care a condus, la rândul său, la diminuarea soldurilor TARGET. Eurosistemul a întrerupt, de asemenea, începând cu luna iulie 2023, reinvestirile în cadrul programului de achiziționare de active. Spre deosebire de achizițiile nete de active, ajungerea la scadență a titlurilor de valoare emise de entități situate în aceeași țară ca și banca centrală națională care deține obligațiunile nu generează imediat tranzacții transfrontaliere. De exemplu, ajungerea la scadență a titlurilor emise de administrația centrală a statului căruia îi aparține o bancă centrală națională are ca rezultat efectuarea de plăți de la administrația respectivă către banca centrală națională. Prin urmare, nereinvestirea titlurilor ajunse la scadență în cadrul programului de achiziționare de active nu afectează în mod direct soldurile TARGET. Cu toate acestea, o poate face în mod indirect prin achiziționarea de noi obligațiuni pe care administrațiile trebuie să le emită pentru a finanța răscumpărările în cazul entităților străine. La sfârșitul anului 2024, soldul TARGET total s-a situat la aproximativ 1600 de miliarde EUR.